Uneori, bebelușii au nevoie de mai mult timp. Poate e un pic mai confortabil în burtică. Poate încă își termină ultimele „detalii„ înainte să vină pe lume. Totuși, după 41 de săptămâni de sarcină, începem să fim mai atenți. Asta nu înseamnă că ceva e greșit. Înseamnă doar că e timpul pentru o discuție deschisă, sinceră, informată.
În rândurile de mai jos, îți povestesc simplu și pe înțelesul oricui ce spun ghidurile internaționale și naționale despre sarcina care trece de termen și despre inducerea travaliului. Te invit să citești cu inima deschisă. Nu ca să iei decizii în grabă, ci ca să le iei în cunoștință de cauză.
Ce înseamnă „sarcină post-termen”?
Termenul cel mai probabil al unei sarcini este între 39 și 40 de săptămâni și 6 zile. Cu toate aceste, dupa 37 de săptămâni, sarcina se consideră la termen și bebelușul poate veni pe lume. După 41 de săptămâni, sarcina este considerată „prelungită”. Dar după 42 de săptămâni, vorbim despre o sarcină post-termen sau suprapurtată.
Asta nu înseamnă că ceva este în neregulă, ci că se încheie perioada considerată sigură pentru a aștepta spontan travaliul. De ce? Pentru că, pe măsură ce trece timpul, placenta poate începe să funcționeze mai puțin eficient, lichidul amniotic poate scădea, iar riscurile pentru bebeluș cresc lent, dar constant.
Ce spun ghidurile internaționale și naționale?
ACOG (Colegiul American al Ginecologilor și Obstetricienilor)
Recomandă inducerea travaliului între 41 și 42 de săptămâni, mai ales pentru a preveni complicațiile precum:
Se recomandă monitorizare atentă (non-stress test și ecografie pentru lichid amniotic) dacă mama preferă să aștepte travaliul spontan după 41 de săptămâni.
OMS (Organizația Mondială a Sănătății)
Travaliul ar trebui indus la 41 de săptămâni, dacă nu există contraindicații. În multe părți ale lumii, unde accesul la monitorizare fetală este limitat, a aștepta până la 42 de săptămâni poate fi riscant.
OMS încurajează decizii informate și pune accent pe siguranța mamei și a bebelușului, dar și pe respectarea dreptului femeii de a alege.
ICM (Confederația Internațională a Moașelor)
Pune accent pe autonomia femeii și pe nașterea fiziologică, în condiții de siguranță. ICM susține evaluarea individualizată, consilierea blândă și luarea deciziilor împreună cu mama.
Inducerea nu este privită ca o obligație, ci ca o opțiune justificată medical, care trebuie explicată clar, cu riscuri și beneficii. Moașa are rolul de a sta lângă tine, nu de a decide pentru tine.
SOGR (Societatea de Obstetrică și Ginecologie din România)
Ce înseamnă „inducerea travaliului”?
Este un proces medical prin care încercăm să pornim travaliul atunci când corpul nu o face spontan. Poate fi făcut cu:
Nu orice metodă e potrivită pentru toate femeile. Alegem împreună, în funcție de cum arată colul, istoricul tău medical, cum ești tu și cum e bebelușul.
Întrebarea care contează cel mai mult: ce simți tu?
Inducerea travaliului poate aduce un amestec de emoții – teamă, neliniște, speranță. E firesc. Ai dreptul să întrebi, să te răzgândești, să alegi în ritmul tău. Niciun protocol nu ar trebui să anuleze vocea ta interioară.
Rolul meu, ca moașă, nu este să-ți spun ce să faci. Este să-ți ofer informațiile corecte, sprijinul emoțional și prezența mea, astfel încât tu să iei o decizie care se potrivește cu valorile tale, cu bebelușul tău și cu felul în care vrei să naști.
Referințe:
Photo by Stefan Lehner on Unsplash
