Aceasta este o scrisoare pentru un copil.
Dar este, în același timp, o scrisoare despre iubire, recunoștință și drumul tăcut prin care viața ajunge uneori la noi.
Pentru toate mamele care știu că viața de părinte începe, înainte de orice, în inimă.
Dragul meu Matei,
Ai venit pe lume pe 21 decembrie, într-o zi cu multă noapte și cu promisiunea sigură a luminii. Solstițiul de iarnă. Ziua cu cea mai multă noapte.
Poate de aceea, de când ai apărut în viața noastră, aduci lumină fără să încerci. Doar prin a fi, nu prin a face.
Ai venit liniștit, cu o putere care nu face zgomot.
Cu o inimă care părea să știe drumul, chiar înainte să-l învețe.
Și, pas cu pas, ne-ai învățat și pe noi.
Pentru mine și pentru tatăl tău, să îți fim părinți este un dar.
Nu ceva ce ni se cuvenea, ci ceva primit cu recunoștință.
De aceea numele tău, Matei, are pentru noi un sens atât de mare: ești darul nostru de la Dumnezeu.
A fi părinții tăi ne schimbă în fiecare zi. Lucrăm cu noi și cu limitele noastre zilnic.
Ne face mai răbdători.
Mai atenți.
Mai smeriți.
Ne învață să iubim fără etichete și fără condiții.
Astăzi ne gândim și la toate sufletele care au avut grijă de tine, într-un fel sau altul.
La toate mâinile care te-au purtat.
La toate alegerile grele făcute cu dorința de bine.
Le onorăm pe toate, cu respect și recunoștință. Și îți insuflăm și ție asta. Să onorezi întotdeauna și să îi porți pe toți oamenii speciali, în inima ta.
Știu că sunt mame care vor citi aceste rânduri poate cu lacrimi.
Mame care așteaptă.
Mame care au pierdut.
Mame care speră.
Pentru ele, vreau să spun atât: iubirea nu se pierde niciodată. Ea își caută mereu drumul.
Povestea ta, Matei, este una de iubire.
Nu pentru că a fost ușoară, ci pentru că este adevărată.
Tu ne-ai arătat că iubirea nu se explică.
Se trăiește, zi de zi.
La mulți ani, puiul meu.
Cu toată inima,
Mama 🤍
