Există o clipă, uneori chiar în miez de noapte, când bebelușul caută sânul nu ca să mănânce, ci ca să se liniștească. Știi că nu îi e foame, pentru că a mâncat recent, l-ai auzit cum înghite mult.
Îl pui la sân și îl observi cum suge ușor, fără înghițituri, cum respirația i se încetinește, cum trupul mic se topește în brațele tale.
Nu caută lapte. De fapt, te caută pe tine.
Când bebelușul suge (fie la sân, fie la suzetă), se activează sistemul nervos parasimpatic — partea din creier care induce calm, siguranță și digestie.
Prin stimularea nervului vag, scade cortizolul, crește oxitocina și dopamina — hormonii iubirii și ai conexiunii.
Acest proces poartă un nume în neuroștiință: COREGLARE.
Un copil nu se poate autoregla fără un adult. Efectiv nu poate.
Așa se dezvoltă treptat sistemul lui nervos — prin atingere, privire, voce, ritm comun.
Potrivit teoriei atașamentului (Bowlby, Ainsworth), în primii ani de viață copilul are nevoie de o bază sigură — o figură constantă care răspunde prompt, sensibil și cald la nevoile lui.
Prin această bază, copilul învață că lumea e un loc sigur, iar el e un copil iubit, nu un pericol.
Suptul de confort este una dintre primele forme de atașament senzorial.
Prin el, copilul învață ritmul respirației mamei, mirosul pielii, bătăile inimii — primele repere de stabilitate din viața lui.
Sânul este un instrument de reglare — dar relația este de fapt destinația.
Uneori, pe măsură ce copilul crește, suptul de confort poate deveni o formă de autoreglare izolată, în lipsa contactului vizual, a dialogului sau a prezenței conștiente a adultului.
Atunci e momentul în care, blând, putem începe tranziția de la sân ca reglare primară la relația directă mamă–copil.
Nu prin interdicție, ci prin înlocuire treptată cu conectare activă:
A limita supturile de confort nu înseamnă a retrage iubirea. Și aici e foarte bine de menționat , perioada când începem asta. După aproximativ 6 luni de viață. Asta înseamnă a muta aceasta coreglare și a transforma acest supt de confort, de la sâni în brațe, prin mângâieri, atingeri, liniștire în brațele noastre de părinți.
Suzeta poate fi, în primele luni, un instrument temporar de reglare, mai ales la bebelușii cu reflex de supt puternic sau la cei separați frecvent de mamă (ex. prematuri).
Însă utilizarea excesivă sau constantă poate:
De aceea, ghidurile OMS și ABM recomandă folosirea suzetei după stabilirea lactației (4–6 săptămâni) și cu moderație, fără să devină înlocuitor de contact.
Nu există o vârstă „perfectă”, ci o etapă de conștientizare.
De obicei, după vârsta de 1 an, copilul a dezvoltat deja alte resurse de reglare (vorbire, mișcare, simboluri).
Putem începe atunci, treptat, să:
Astfel, atașamentul rămâne, doar forma se transformă.
Cercetările arată că bebelușii alăptați la cerere dezvoltă trasee neuronale mai echilibrate în ariile limbice și prefrontale — zonele responsabile de reglarea emoțiilor și empatie.
Însă la copiii mai mari, dependența exclusivă de supt pentru calmare poate menține o formă de „externalizare a reglării” și întârzie formarea autoreglării interne.
De aceea, scopul nostru ca părinți și specialiști nu este să „oprim suptul”, ci să susținem tranziția naturală către relația conștientă.
Sânul e începutul drumului spre relație, nu finalul ei.
Când un copil adoarme la sân, el învață siguranța.
Când adoarme în brațele mamei, învață iubirea.
Și când adoarme privind-o în ochi, învață cine este el.
Narcisa Câmpean
Moașă independentă, IBCLC, facilitator Circle of Security Parenting™
🌸 La început, sânul e siguranță. Mai târziu, mama devine siguranța. Iar iubirea învață să se mute din sân în privirea și brațele mamei.
Photo by Luiza Braun on Unsplash
