Au trecut doi ani.
Doi ani care m-au așezat, m-au răscolit, m-au liniștit, m-au provocat, m-au vindecat.
Doi ani în care m-am reîntâlnit, uneori cu delicatețe, alteori brusc, cu propriul meu corp, cu emoțiile mele, cu acele spații tăcute în care trăirile rămân uneori prinse, așteptând să fie văzute.
Recent, am încheiat anul 2 din formarea ca practician în Somatic Experiencing® (SE) — metoda de vindecare a traumei dezvoltată de Peter Levine. Este o formare de trei ani, iar acum, privind în urmă, simt că această călătorie a devenit una dintre cele mai prețioase pe care le-am trăit până acum.
Aș îndrăzni să spun că cea mai valoroasă formare pe care am urmat-o vreodată.
Inclusiv dacă aș pune pe cântar tot trecutul meu academic.
Somatic Experiencing, pentru mine, nu este doar o metodă.
Este o artă fină de a învăța să asculți corpul — în ritmul lui, în limbajul lui, în înțelepciunea lui. Corpul nu uită, dar poate fi învățat să respire din nou libertate, putere, siguranță.
Pentru mine, acești doi ani au însemnat:
– lucru intens cu propriile mele răni
– căutarea vitalității mele interioare
– renegocierea traumelor care mi-au stat în cale
– reîmprietenirea cu corpul meu
– învățarea unei prezențe mai clare, mai blânde
Sunt recunoscătoare pentru fiecare asistent senior, coleg și moment care m-au format.
Dar, mai ales, pentru Liane Pinto ,o ființă rară, profesor, trainer și om care m-a inspirat profund. Prezența ei caldă, autentică și inteligentă a creat un spațiu în care învățarea s-a simțit ca o sărbătoare a vieții.
În tot acest timp, am început deja să folosesc SE în munca mea cu gravidele și mamele. Să văd cum corpul, atunci când este ascultat și sprijinit cu finețe, își poate regăsi echilibrul… este ceva dincolo de cuvinte.
Cred cu toată ființa mea în această abordare.
O simt în respirație, în oase, în tăcere, în lacrimile care eliberează, în zâmbetele care revin.
Iar poate cel mai frumos dar este că, în timp ce eu învăț să îi sprijin pe ceilalți în procesul lor, îmi continui și eu propria călătorie. Pentru că în SE nu există „am terminat”. Există doar pași înainte, în ritmul fiecăruia.
Îmi doresc ca odată cu finalizarea anului 3, să continui ca asistent junior în această comunitate care mă hrănește, mă luminează și mă invită mereu la creștere.
Simt că aparțin acestui loc, acestui limbaj al corpului, acestui drum.
Îi sunt recunoscătoare corpului meu că a rămas cu mine.
Și mă bucur că pot aduce tot ceea ce am învățat femeilor pe care le însoțesc în sarcină, naștere și postpartum.
Pentru că atunci când vindecăm câte puțin în noi, se vindecă și lumea,
Narcisa
