Cum te poate ajuta Somatic Experiencing® în sarcină și după naștere

Reglarea sistemului nervos înseamnă mai multă liniște în corp și un postpartum mai blând

Sarcina și perioada de după naștere sunt mai mult decât niște „etape” în calendar. Sunt anotimpuri în corp. La propriu. Și, uneori, corpul trăiește acest anotimp cu bucurie, alteori cu neliniște, teamă, tensiune, vinovăție sau o oboseală care nu trece cu somn. Am adormit seara și m-am trezit bine dimineața. Nu, nu…

Având meseria aceasta de moașă, văd zilnic cât de des femeile sunt învățate să „ducă”. Ca practician Somatic Experiencing® în formare, văd și ce se întâmplă când, în sfârșit, să nu mai duci singură, să înveți să îți reglezi sistemul nervos, cu blândețe, pas cu pas. Asta am facut și eu. Și încă mai fac. Este un proces constant de care am nevoie ca de aer.

De ce are sens Somatic Experiencing® în perioada perinatală (înainte de sarcină, în timpul sarcinii și după naștere)

Somatic Experiencing® (SE) este o abordare orientată pe corp, care lucrează cu reacțiile naturale ale sistemului nervos și cu felul în care stresul și trauma pot rămâne „nefinalizate” în organism. Ne bazăm pe povestea de viață și analiză; lucrăm cu senzații, ritm, siguranță, resurse.

Și da, există studii care arată rezultate promițătoare ale SE pentru simptome de stres post-traumatic (PTSD) în studii clinice randomizate și în sinteze de literatură.
În perioada perinatală, știm și că simptomele „din corp” după naștere (tensiuni, dureri, palpitații, somn fragmentat, epuizare) se pot asocia uneori cu o experiență de naștere negativă și cu simptome de stres post-traumatic sau depresie.

SE nu promite magie. Promite ceva și mai valoros –un drum practic și prețios către autoreglare.

În sarcină, când mintea fuge, corpul te poate aduce înapoi

În sarcină, anxietatea se poate așeza cu întrebări ca: „Dacă se întâmplă ceva?” „Dacă nu sunt suficient de bună?” „Dacă nu mă descurc?” „Dacă o să mă doară, dacă n-o să rezist, etc?„
În SE, lucrăm cu simptome ca: tensiunea din piept, nodul din gât, stomacul strâns, mâinile reci și lista poate continua. Nu le facem să dispară, stăm cu ele și le găsim semnificația.

O să vă las mai jos, câteva cazuri din practica mea.

Exemplu 1 (cu detalii schimbate):
Ioana, 28 de săptămâni de sarcină, avea atacuri de panică înainte de toate controalele la medic. În loc să „o conving” că e bine, am lucrat experențierea somatică: orientare în spațiu, resurse (ce o liniștește real), pendulare între o senzație neutră și una dificilă, dozat. După câteva întâlniri, mi-a spus: „Tot am emoții, dar nu mă mai ia valul. Pot rămâne aici, prezentă.”
Asta e diferența: nu dispar emoțiile, dispare sentimentul că te îneci în ele.

După naștere: când corpul a trăit prea mult, prea repede

După o naștere dificilă, chiar dacă „pe hârtie” totul e bine, corpul poate rămâne în alertă și pot să apară tresăriri, hipervigilență, imagini intruzive, teamă când auzi plânsul bebelușului, evitarea discuțiilor despre naștere,etc. Aici, SE poate fi o punte, ajută corpul să finalizeze, în siguranță, ceea ce nu a putut procesa atunci.

Exemplu 2:
„Maria” îmi spunea: „Nu pot să trec pe lângă maternitatea în care am născut. Mi se strânge stomacul.” În SE, am lucrat cu fragmente mici (nu cu toată povestea odată): senzații, limite, orientare, titrare. În timp, corpul ei a început să aibă un mesaj nou: „Acum sunt în siguranță.” Iar când siguranța apare în corp, mama respiră. Și odată cu ea, respiră și bebelușul.

Postpartum și vinovăția: „ar trebui să fiu fericită”

Multe mame se lovesc de vinovăția care șoptește: „Altele se descurcă, eu de ce nu?”
În SE nu judecăm vinovăția. O traduccem așa: de multe ori e un semnal de suprasolicitare și singurătate în sistemul nervos.

Exemplu 3:
„Diana” alăpta, nu dormea, plângea des și se simțea „o mamă rea”. În loc să ne luptăm cu gândul, am început cu corpul: micro-pauze de 30 de secunde, resurse simple, descărcare blândă a tensiunii din umeri și maxilar, ritm. După câteva săptămâni, Diana mi-a spus: „Nu s-a schimbat totul peste noapte, dar nu mai sunt la limita prăpastiei.”

Te invit, cu blândețe, la un alt fel de sprijin

Dacă ești însărcinată și simți anxietate, dacă după naștere ai rămas cu teamă, tensiune sau vinovăție care nu se mai oprește, să știi ceva foarte clar: nu ești „prea sensibilă” și nu ești defectă. Sistemul tău nervos face ce a învățat ca să te protejeze.

Dacă vrei să lucrăm împreună, îți propun un proces Somatic Experiencing® adaptat perioadei perinatale, în ritmul tău, cu respect pentru corpul tău și pentru povestea ta.

Relația cu bebelușul începe în corpul tău.
Iar corpul tău merită să fie susținut, nu forțat.

(Notă de grijă: SE nu înlocuiește îngrijirea medicală sau psihiatrică atunci când aceasta este necesară; dacă ai simptome severe, idei de auto-vătămare sau suferință intensă, caută sprijin medical de urgență.)

📚 Referințe științifice la finalul articolului

1. Somatic Experiencing® pentru simptomele de traumă și stres:
   • Payne, P., Levine, P., & Crane-Godreau, M. A. (2015). Somatic experiencing: using interoception and proprioception as core elements of trauma therapy. Frontiers in Psychology, 6, 93.
     https://doi.org/10.3389/fpsyg.2015.00093
2. Efectele stresului și traumei asupra sistemului nervos:
   • van der Kolk, B. A. (2014). The Body Keeps the Score: Brain, Mind, and Body in the Healing of Trauma. Penguin Books.
3. Simptome somatice postpartum și impactul experienței de naștere:
   • Garthus-Niegel, S., et al. (2013). The impact of subjective birth experiences on post-traumatic stress symptoms: A longitudinal study. Archives of Women’s Mental Health, 16(1), 1–10.
     https://doi.org/10.1007/s00737-012-0301-4
4. Legătura dintre stres prenatal și reglarea sistemului nervos:
   • Monk, C., Spicer, J., & Champagne, F. A. (2012). Linking prenatal maternal adversity to developmental outcomes in infants: The role of epigenetic pathways. Development and Psychopathology, 24(4), 1361–1376.
     https://doi.org/10.1017/S0954579412000758
5. Intervențiile corporeale pentru sănătatea mentală în perinatal:
   • Field, T. (2017). Prenatal anxiety effects: A review. Infant Behavior and Development, 49, 120–128.
     https://doi.org/10.1016/j.infbeh.2017.10.002
6. Photo by Christina Matviikiv on Unsplash