Nașterea nu este doar sosirea unui copil în lume. Este trecerea dintr-un univers sigur, cald, lichid și constant, într-un spațiu cu lumină, aer, sunete și gravitație, agitație. În aceste prime ore, corpul bebelușului face un efort biologic extraordinar: începe să respire, să își regleze temperatura, glicemia, ritmul cardiac, să caute sânul.
Și, dincolo de toate protocoalele și aparatele moderne, există un „dispozitiv” absolut perfect calibrat pentru ca această tranziție să fie cât mai blândă și acesta este : corpul mamei.
Contactul piele-pe-piele imediat după naștere este recomandat de organizații precum World Health Organization și UNICEF ca parte esențială a îngrijirii inițiale.
Când un nou-născut este așezat pe pieptul mamei au loc următoarele:
Corpul mamei funcționează ca un termostat biologic și ca un reglator emoțional. În acele minute, nu vorbim doar de atașament afectiv , vorbim de fiziologie pură.
Și American Academy of Pediatrics subliniază rolul major al contactului precoce în stabilitatea nou-născutului și în succesul alăptării.
Din perspectiva neurobiologică, separarea bruscă după naștere este percepută de organismul copilului ca un stres major. În uter, sunetul inimii, mirosul lichidului amniotic, presiunea constantă erau fundalul existenței. După expulzie, singurul element familiar rămâne mama.
Când este ținut pe piept:
Nu este vorba nicio secundă de „răsfăț”. Este doar biologie relațională.
Separarea nejustificată se referă la situațiile în care un nou-născut stabil este dus în altă încăpere fără un motiv medical clar: pentru observație de rutină, cântărire imediată, spălare sau „să se odihnească mama”.
Din punct de vedere științific, ghidurile internaționale recomandă ca procedurile de rutină să fie amânate sau efectuate lângă mamă, atunci când starea ambilor este bună.
Separarea poate duce la:
Pentru mamă, acea despărțire poate fi trăită ca o fractură într-un moment extrem de vulnerabil hormonal și psihic. Chiar dacă de cele mai multe ori nu este recunoscută, ulterior mamele simt că inima lor a tânjit întodeuna după bebeluș, încercând să se odihnească.
Sigur că există situații reale în care siguranța medicală primează: suferință respiratorie, prematuritate, complicații severe materne, necesitatea de intervenții urgente.
În aceste cazuri, apropierea poate fi reluată cât mai curând posibil, iar contactul piele-pe-piele adaptat situației.
Problema nu este separarea necesară.
Problema este separarea de rutină, fără explicație și fără beneficii clare!!!
Nu e nevoie de perfecțiune.
Nu e nevoie de grabă.
Este nevoie doar de brațe…
Brațe care spun, fără cuvinte: „Ai ajuns.Te-am așteptat. Ești în siguranță, aici cu mine…”
Cu blândețe,
Narcisa
Photos by Eduardo Barrios on Unsplash