Mister, biologie, blândețe — oare ce știm cu adevărat?!
Colicile sunt una dintre acele experiențe care îți pun la îndoială încrederea de părinte și îți provoacă meseria ca profesionist. În cabinet, la fiecare consultație este pomenit de părinți acest fenomen. Și, deși mult timp s-a vorbit despre ele ca despre o „problemă” de rezolvat, știința modernă ne invită să le privim mai degrabă ca pe un fenomen complex al adaptării la viață.
Ce numim, de fapt, „colici”?
În literatura medicală, colicile au fost definite clasic prin regula lui Wessel: plâns mai mult de 3 ore pe zi, mai mult de 3 zile pe săptămână, timp de peste 3 săptămâni, la un sugar sănătos și bine hrănit. În criteriile mai noi (Roma IV), accentul se mută pe plânsul inconsolabil, fără o cauză medicală identificabilă.
Este foarte important de spus, cu toată onestitatea profesională că ele, colicile nu reprezintă o boală. Este un tipar de comportament și disconfort, frecvent în primele 6–8 săptămâni de viață, cu vârf în jur de 6–8 săptămâni și, în majoritatea cazurilor, cu rezolvare spontană până la 3–4 luni.
De ce apar colicile? Ce ne spune știința
Nu există o singură cauză. Studiile arată că e mai degrabă un cumul de factori, cum ar fi:
1. Imaturitatea sistemului digestiv
Intestinul nou-născutului încă învață să funcționeze în afara uterului. Motilitatea intestinală este neregulată, enzimele digestive se maturizează treptat, iar microbiomul intestinal se formează pas cu pas. Această tranziție poate genera gaze și disconfort.
2. Adaptarea neurologică și senzorială
Creierul bebelușului este într-un proces intens de organizare. La final de zi, când stimulii s-au acumulat, plânsul poate fi o „descărcare” a sistemului nervos imatur. Cercetările din neuroștiință susțin că această perioadă de plâns crescut este universală în multe culturi.
3. Microbiomul intestinal
Mai multe studii au arătat diferențe în compoziția florei intestinale la bebelușii cu colici (mai puține bifidobacterii și lactobacili, mai multe bacterii producătoare de gaze). De aici interesul pentru probiotice precum Lactobacillus reuteri DSM 17938, care în anumite studii a redus durata plânsului la sugarii alăptați.
4. Sensibilități alimentare (posibile, nu certe)
La un mic procent dintre bebeluși, colicile pot fi asociate cu sensibilitatea la proteina din laptele de vacă. În aceste cazuri, simptomele sunt adesea însoțite de alte semne: eczeme, scaune cu mucus sau sânge, vărsături repetate, agitație extremă după mese.
Ce NU sunt colicile
Nu sunt „vina” mamei.
Nu sunt rezultatul faptului că „nu știi să ai grijă de copil”.
Nu sunt dovada că „laptele tău nu e bun”.
Sunt, în mare parte, un fenomen de tranziție — greu, dar trecător.
Ce ajută, conform dovezilor?
1. Alăptarea la cerere și contactul piele-pe-piele
Contactul apropiat, purtatul în sistem ergonomic și ritmul calm al hrănirii pot reduce stresul bebelușului. Sistemul nervos al copilului se reglează doar cu ajutorul adultului.
2. Tehnici de reglare blândă
Legănatul, mersul, sunetele albe (white noise), băița caldă sau masajul abdominal ușor pot aduce alinare. Nu „vindecă”, dar pot face perioada mai blândă.
3. Probiotice — cu discernământ
Meta-analizele arată că L. reuteri DSM 17938 poate reduce durata plânsului la sugarii alăptați exclusiv, însă beneficiile sunt mai puțin clare la cei hrăniți cu formulă. Nu este o soluție universală, dar poate fi o opțiune discutată cu pediatrul.
4. Evitarea intervențiilor inutile
Picăturile „anti-colici”, ceaiurile sau schimbările frecvente de formulă au dovezi slabe sau inexistente și pot crea mai mult stres decât ajutor.
Când trebuie evaluare medicală?
Colicile sunt un diagnostic de excludere. Merită consult dacă apare unul dintre aceste semne:
- plâns strident, continuu, fără perioade de liniște;
- febră, apatie sau refuz persistent al alimentației;
- vărsături în jet, sânge în scaun sau scădere în greutate;
- debut brusc al simptomelor după 3–4 luni.
Cum privesc eu, ca moașă, colicile?
Privesc colicile ca pe o inițiere zgomotoasă în lumea mare. Bebelușul nu te respinge — îți cere ajutorul să se regleze. Iar tu nu ești chemat(ă) să „repari” ceva defect, ci să fii prezent(ă), calm(ă) și tandru(ă).
Uneori, cel mai puternic „tratament” este un piept cald, o voce blândă și răbdarea de a sta în furtună până trece.
Și trece. Întotdeauna trece.
Ai încredere în tine!
Sunt aici,
Narcisa
Referințe științifice (orientative)
- Wessel MA et al. Paroxysmal fussing in infancy, sometimes called “colic”. Pediatrics, 1954.
- Benninga MA et al. Childhood Functional Gastrointestinal Disorders: Rome IV. Gastroenterology, 2016.
- Sung V et al. Probiotics to treat infantile colic: systematic review and meta-analysis. JAMA Pediatrics, 2018.
- Savino F et al. Lactobacillus reuteri DSM 17938 in infantile colic: a randomized controlled trial. Pediatrics, 2010.
- Barr RG. Normal crying in infancy: understanding the colic phenomenon. Infant Mental Health Journal, 1990.
Photo by Jessica Hearn on Unsplash
Share:
