În mijlocul travaliului, într-un salon discret luminat sau într-o cameră în care se aud doar sunetele unei femei care naște, are loc una dintre cele mai uimitoare sincronizări chimice ale naturii, ale vieții.
Este o simfonie hormonală, în care fiecare hormon: oxitocina, endorfinele, anandamida, prolactina, adrenalina – are un rol bine stabilit. Cine este dirijorul aceste orchestre? Chiar CORPUL femeii. Partitura? Codul străvechi al nașterii fiziologice, folosit de mii și mii de ani…
Nașterea așa cum a fost dintodeauna
Într-un travaliu negrăbit, în care femeia are libertate de mișcare, intimitate și încredere în sine, hormonii ei știu exact ce au de făcut. Fără să aibă nevoie neapărat de indicații sau comenzi din exterior. Corpul începe să secrete, într-o ordine foarte precisă, hormonii care transformă nașterea într-o experiență, uneori dincolo de puterea noastră de înțelegere rațională sau medicală…
Care sunt hormonii principali?
💗 Oxitocina – hormonul iubirii care este și hormonul contracțiilor eficiente
Produsă în hipotalamus și eliberată de glanda pituitară, oxitocina este esențială pentru contracțiile uterului. Dar nu e doar baza travaliului. Oxitocina este și legătura emoțională. E hormonul atașamentului, al încrederii și al deschiderii. Se eliberează cel mai bine în siguranță, blândețe, căldură, și atingere. Vă dați seama?! Chiar acest hormon al iubirii , determină contracțiile uterine dureroase și face ca travaliul să progreseze.
Însă această ocitocina( sau oxitocină, este același hormon) este suprimată de stres, frică și medii înconjurătoare care pot să genereze potențial pericol, uneori doar în mintea noastră, chiar dacă nu este practic un pericol real.
Anandamida este molecula fericirii profunde
Ce este această anandamidă? Este un neurotransmițător care induce euforie, relaxare și stare transă. Este supranumit și „molecula fericirii„. Crește în travaliu atunci când femeia este lăsată să-și urmeze ritmul propriu. Se leagă de aceiași receptori ca THC-ul din cannabis, dar corpul o produce natural. Este dovada vie că nașterea poate fi o experiență plăcută, nu doar dureroasă. Nu sunt mituri acele povestiri ale mamelor, în care spun că au simțit și euforie în momentul expulziei.
Această anandamidă, ca și ocitocina, este foarte sensibilă la stres și dispare dacă sunt intervenții bruște, lumini puternice, zgomot sau lipsă de intimitate.
Endorfinele – morfina naturală a corpului(calmantul durerii)
Pe măsură ce travaliul devine mai intens, corpul eliberează endorfine, care scad percepția durerii și induc o stare de transă conștientă. Femeile devin mai „interioare”, vorbesc mai puțin, închid ochii, se mișcă ritmic. Această stare este parte din magia hormonală a travaliului fiziologic. Și aceste endorfine sunt inhibate de durere anticipată, frică, proceduri medicale sau administrarea analgezicelor sistemice prea devreme.
Adrenalina și noradrenalina – hormonii vigilenței și ai expulziei
În primele faze ale travaliului, nivelul acestor hormoni e scăzut. Sau așa ar trebui să fie, dacă femeie se simte în siguranță, înțeleasă și i se oferă acel mediu calm și liniștea cuvenită. Apoi, chiar înainte de expulzie, o creștere bruscă a adrenalinei mobilizează forța finală – femeia devine energică, alertă, uneori vocală.
Dacă nivelul adrenalinei crește prea devreme (din frică, rușine, grăbire), poate opri travaliul sau duce chiar la distocii, adică bebelușul nu își mai găsește poziția optimă pentru venirea pe lume.
Prolactina – hormonul maternității și al alăptării
Eliberată intens după naștere, prolactina sprijină instinctul matern, protejează alăptarea și susține conectarea cu nou-născutul. Este în strânsă legătură cu oxitocina și endorfinele.
Secreția ei poate fi afectată de separarea mamă-copil imediat după naștere.
Ce se întâmplă când intervenim nenecesar? Fără un motiv clar medical?
În multe maternități, nașterea este „gestionată” pur ca un act medical, nu ca un eveniment și proces fiziologic. Din grabă, teamă sau obișnuință, se aplică intervenții de rutină fără indicație reală, cum ar fi:
- inducerea travaliului cu oxitocină sintetică,
- restricționarea mișcării femeii,
- ruperea artificială a membranelor,
- monitorizarea continuă restrictivă,
- epiziotomia de rutină,
- lipsa contactului piele-pe-piele imediat după naștere.
Toate acestea întrerup această simfonie hormonală și, odată cu ea poate aduce următoarele efecte:
- se scurtează travaliul, dar se crește durerea,
- se reduce secreția de endorfine și anandamidă,
- se fragilizează debutul alăptării,
- se crește riscul de traumă psihologică și disociere,
- se blochează mecanismele naturale de autoreglare ale corpului.
Nașterea ca stare de conștiință
Cum ar fi dacă am privi nașterea ca pe o călătorie hormonală interioară?
Cum ar fi dacă moașa, ca și cadru medical principal al travaliului, ar proteja acest spațiu , ca să fie unul de liniște, respect și siguranță?
Corpul femeii știe. Corpul femeii a știut dintodeauna. Știe să secrete hormoni. Știe să nască. Dar are nevoie de încredere, timp și sprijin. Nu de frică. Nu de griji inutile. Nu de grabă.
Te las cu gândul prețios de a-ți cultiva încrederea în tine. În corpul tău. În hormonii tăi. În inima ta. În sufletul tău. În intuiția ta. În bebelușul tău…
Cu respect și blândețe,
Narcisa
📚 Resurse științifice:
- Uvnäs Moberg, K. The Oxytocin Factor: Tapping the Hormone of Calm, Love and Healing, 2003.
- Buckley, S.J. Hormonal Physiology of Childbearing, Childbirth Connection, 2015 – https://www.nationalpartnership.org
- Raphael B, et al. Endocannabinoid signaling and the regulation of pain. Neuropharmacology, 2002.
- Habayeb OM, et al. Elevated levels of the endocannabinoid anandamide in the plasma of women with an impending miscarriage. Human Reproduction, 2004.
Share:
