În primele săptămâni de viață, mesele bebelușului sunt pentru aproape toți părinții, momente cu o deosebită importanță. Pe lângă o poziție corespunzătoare, lumină blândă, liniște, brațe pline de iubire… există și inevitabila întrebare: „Trebuie să-l țin să râgâie?”
În consultațile mele , fie la cabinet, în marenități sau la domiciliu, o aud zilnic. Și da, e absolut e firească. Pentru că râgâitul a devenit, în cultura noastră, aproape o obligație după fiecare hrănire. Toată lumea, indiferent de relația cu mama ce abia a născut vine cu afirmația: „Trebuie să-l ții neapărat să râgâie, după fiecare masă!!”
Dar oare ce ne spune știința? Și, mai ales, cum putem înțelege acest gest pe care îl găsim pe buzele tuturor celor care intră în contact cu o mamă care tocmai ce a dat viață unei noi ființe?
De ce înghit bebelușii aer?
În timpul suptului, la sân sau la biberon, o anumită cantitate de aer poate ajunge în stomac. Poate.
Se întâmplă mai ales când:
- fluxul de lapte este rapid;
- atașarea la sân nu este corespunzătoare;
- copilul este foarte agitat înainte de masă;
- tetina nu este potrivită;
- poziția de hrănire nu susține bine capul și gâtul.
Aerul înghițit poate provoca senzație de presiune, foială, întreruperi ale suptului sau regurgitații dese. Râgâitul este modul prin care acest aer poate ieși.
Este obligatoriu să râgâie după fiecare masă?
Nu.
Ghidurile elaborate de National Health Service subliniază că nu există o regulă fixă pentru toți copii. Unii bebeluși au nevoie să fie ajutați să elimine aerul în timpul mesei, alții după. Iar unii au nevoie foarte rar, mai ales dacă sunt alăptați exclusiv la sân și sug eficient.
Și American Academy of Pediatrics recomandă încercarea râgâitului ca măsură de confort, la biberon sau când se schimbă sânul în timpul alăptării, dar precizează că nu toți sugarii au nevoie să râgâie de fiecare dată.
Și atunci, mesajul principal pe care vreau să îl transmit: E foarte important să ne ghidăm după copil, nu după cronometru sau reguli rigide.
Ce ne spune cercetările?
Interesant este că un studiu randomizat controlat, publicat în literatura pediatrică a arătat că râgâitul de rutină nu a redus colicile și a fost asociat cu mai multe episoade de regurgitare la sugarii sănătoși.
Aceasta nu înseamnă că râgâitul este inutil, ci că nu trebuie transformat într-o obligație rigidă sau într-un test de reușită al mesei.
Dacă un copil mănâncă bine, adoarme relaxat și pare confortabil, nu este necesar să fie trezit special pentru „procedura” de râgâit. Chiar nu. Este foarte posibil să îi chiar stricăm acea stare de bine, de relaxare, să îi perturbăm somnul și să ne fie foarte greu să îl adormim la loc. Atâtea mame îmi spun că după fiecare masă își țin copiii la râgâit, că nu reușesc nici după 30-40 de minute să îi facă să râgâie și că apoi nu mai reușesc să îi adoarmă….
Când este util să încercăm o pauză?
Sunt situații în care o oprire scurtă pentru aer chiar poate ajuta:
- la hrănirea cu biberonul, unde aerul este înghițit mai frecvent;
- când copilul devine brusc agitat la masă;
- când se arcuiește sau se desprinde repetat de sân;
- în cazul unui reflex de ejecție puternic;
- când schimbăm sânul în timpul alăptării.
De regulă, câteva minute sunt suficiente. Dacă râgâitul nu apare și copilul este liniștit, putem continua sau îl putem lăsa să adoarmă, dacă trupul lui ne arată că are nevoie să doarmă.
Cum facem râgâitul blând și sigur?
Nu e nevoie de bătăi pe spate. Cheia este susținerea și verticalizarea, adică:
- copilul sprijinit pe umărul adultului;
- așezat pe genunchi, cu sprijin la piept și bărbie;
- culcat pe burtică pe antebraț, bine susținut.
Mișcările trebuie să fie lente, mângâieri sau tapotări foarte, foarte ușoare.
Când merită cerut ajutor medical?
Dacă apar:
- vărsături frecvente sau în jet;
- sânge în vărsături sau scaun;
- stagnare în greutate;
- refuz alimentar persistent;
- plâns intens asociat cu stare generală alterată.
În aceste situații, evaluarea pediatrică este esențială.
Gândul meu de final, către toate mamele și către tați
Îmi place să le spun de multe ori părinților că râgâitul este o invitație, nu o obligație.
Îl oferim ca pe o pauză de confort, nu ca pe o condiție de validare a mesei.
Corpul bebelușului știe mult mai multe decât putem crede noi. Iar atunci când îl privim atent, cum respiră, cum se relaxează, cum adoarme , de fapt el ne spune exact ce are nevoie.
Cu gânduri de bine,
Narcisa
Photo by Hollie Santos on Unsplash
Resurse științifice
- National Health Service (NHS). Burping your baby – breastfeeding and bottle feeding guidance.
- American Academy of Pediatrics. HealthyChildren.org – Baby Burping, Hiccups & Spit-Up.
- Kaur R et al. A randomized controlled trial of burping for the prevention of colic and regurgitation. Child: Care, Health and Development.
- Rosen R et al. Pediatric GERD clinical practice guidelines. Journal of Pediatric Gastroenterology and Nutrition.
- NICE Guideline. Gastro-oesophageal reflux disease in children and young people.
Etichete articol (fara diacritice)
ragait bebelusi, aer in stomac sugar, hranire nou nascut, alaptare si ragait, biberon si aer, reflux fiziologic sugar, colici si ragait, ingrijirea sugarului, ghid parinti bebelus, primele luni de viata
Share:
