Există o zi în an dedicată copiilor, azi 1 IUNIE.
Dar adevărul este că, pentru un părinte, fiecare zi devine despre copilul său într-un fel sau altul.
Despre râsul lui.
Despre întrebările lui.
Despre grijile lui.
Despre felul în care, fără să-ți dai seama, îți schimbă efectiv lumea pentru totdeauna.
Astăzi nu aș vrea să scriu despre jucării, performanțe sau reușite.
Vreau să scriu despre rădăcini.
Despre acele lucruri nevăzute care îi ajută pe copii să crească puternici: siguranța, explorarea, autonomia, stima de sine și sensul apartenenței.
Și vreau să îi scriu lui Matei.
Pentru că, dintre toate rolurile pe care le am în viață, cel de mamă este cel care mă învață cel mai mult despre iubire.
O scrisoare către fiul meu, despre iubire și cele 5 rădăcini care ne cresc în oameni întregi
Matei drag,
De fiecare dată când aud melodia „Inima mea nu e întreagă dacă nu ești tu” de la Holograf, se întâmplă ceva în mine. Nu știu exact unde se cuibărește emoția — poate în piept, poate în gât, poate direct în lacrimile care-mi vin în colțul ochiului. Dar știu sigur că e despre tine.
„Cine-ți sărută genele-n somn? Și cine-i acolo când îngerii dorm?”
Eu, iubirea mea. Eu sunt acolo. Pentru că tu ești începutul și mijlocul și sensul drumului meu de mamă.
Te privesc adesea în somn și mi se pare că lumea întreagă tace în fața frumuseții tale. Chiar dacă nu ți-am dat-o eu. Acolo, în liniștea dintre două respirații ale tale, știu că îți hrănesc prima și cea mai importantă rădăcină: siguranța. Tu aparții aici, cu mine. Ești protejat. Nu e nevoie să faci nimic ca să fii iubit. Doar să fii.
„Toate zânele bune să te ocrotească / Toate florile câmpului să te-nflorească”
Te privesc cum crești, cum întrebi, cum te minunezi. Ai ochi care caută, gânduri care zboară, degete care explorează. În fiecare „de ce?” al tău, eu văd explorarea – a doua rădăcină. Vreau să-ți rămână vie curiozitatea, să nu-ți fie teamă să greșești, să te bucuri de necunoscut, pentru că acolo creștem cel mai mult.
„Inima meaaaaa e ușoară / Inima meaaaaa parcă zboară / Inima meaaaaa nu e întreagă dacă nu ești tu…”
Inima mea, într-adevăr, nu mai e întreagă fără tine. Dar nu pentru că aș vrea să te țin lângă mine mereu, ci pentru că o parte din ea trăiește cu tine acum. Chiar dacă nu ți-am data-o eu. Și văd cum iei decizii, cum spui „nu”, cum încerci singur, cum ceri ajutor doar când simți. E rădăcina autonomiei și competenței care se dezvoltă firesc în tine. Și eu stau lângă, martoră și încurajatoare.
„Zâmbetul tău e tot ce-mi doresc / Și sufletul meu ți-l dăruiesc”
Îți dau tot ce am, dar nu pentru ca tu să devii cine vreau eu. Ci pentru ca tu să fii cine ești. Ești deja suficient. Îți spun asta în fiecare îmbrățișare, în fiecare privire. Pentru că a patra rădăcină, stimă de sine, nu se clădește cu „bravo”, ci cu „te văd”, „ești minunat așa cum ești”.
„Într-o zi am să te duc printre nori, la margine de zori…”
Nu știu unde te va duce viața, Matei. Dar sper ca drumul tău să aibă sens. Să simți că ceea ce faci contează. Să știi că ești parte din ceva mai mare decât tine. Să ai locul tău sub soare, locul tău printre oameni, locul tău în lume. Și într-o zi, să-mi dai acordul tău să spun lumii povestea ta de origine, povestea ta de viață și a noastră împreuna.
Matei,
Când te privesc, simt că toate cele cinci rădăcini se întind și se întrepătrund, crescându-te ca pe un copac viu, cu ramuri care se înalță spre lumină. Ești tot ce mi-am dorit și tot ce n-am știut că lipsea din mine.
Sunt atât de mândră că sunt mama ta.
Te iubesc cu rădăcini adânci și ramuri largi,
Mama
Share:
