Venirea unui nou-născut în familie aduce multă bucurie, dar și multe întrebări firești. Una dintre ele , care îmi este foarte des adresată este?: „Poate un bebeluș să crească alături de câine sau pisică?„ Răspunsul, susținut de ghidurile internaționale, vine cu multă liniște pentru iubitorii de animale: da,doar cu câteva măsuri simple de siguranță și de bun-simț.
Organizațiile precum Academia Americană de Pediatrie și diverse societăți europene subliniază că expunerea timpurie la animale de companie poate avea chiar efecte pozitive. Copiii care cresc alîturi de câini sau pisici pot avea parte de:
Este ca și cum copilul învață, încă din primele luni, că viața înseamnă relații.
Ghidurile sigur că nu ignoră riscurile. Ele există, dar sunt foarte rare și, în mare parte, pot fi prevenite cu ușurință:
Important este să nu mergem în extrema fricii, ci să fim cu asumare și responsabilitate bazate pe informații.
1. Niciodată nesupravegheați împreună
Un nou-născut sau sugar nu trebuie lăsat singur cu un animal, indiferent cât de blând pare acesta. Nu înseamnă ca este despre neîncredere, este doar despre prevenție.
2. Igiena contează mai mult decât crezi
Spălatul mâinilor după contactul cu animalul, curățarea regulată a spațiilor și evitarea ca animalul să lingă fața bebelușului sunt măsuri absolut simple, dar esențiale.
3. Vaccinarea și deparazitarea animalului
Un animal îngrijit corect, văzut periodic de medicul veterinar, vaccinat și deparazitat corespunzător, este un partener sigur pentru copil.
4. Spații separate pentru somn
Ghidurile recomandă ca bebelușul să nu doarmă în același pat cu animalul. Somnul trebuie să fie un spațiu protejat din acest punct de vedere.
5. Introducerea treptată a animalului în viața bebelușului
Permite-i câinelui sau pisicii să miroasă, să observe, dar într-un mod calm și controlat. Fără forțare, fără agitație în jurul lui la primele contacte/întâlniri.
Una dintre cele mai mari temeri ale părinților este legată de înghițirea părului de câine sau pisică. În realitate, ghidurile și literatura medicală arată că ingestia accidentală de fire de păr este, în majoritatea cazurilor, inofensivă. DA,DA, ați citit bine. 🙂
Firele de păr nu sunt digerate, dar trec prin tractul digestiv și sunt eliminate natural, fără să producă probleme. Sistemul digestiv al bebelușului este capabil să gestioneze astfel de particule mici.
Situațiile în care părul ar putea deveni problematic sunt extrem de rare și implică ingestii repetate, în cantități mari, pe termen lung (descrise în literatură sub forma unor acumulări numite bezoare). Aceste cazuri sunt excepționale și apar, de obicei, în contexte medicale cu totul particulare.
Cu alte cuvinte, un fir de păr pe care bebelușul îl duce la gură nu este un pericol real.
Ce este, însă, important:
Nu este nevoie de separarea copilului de animal din această cauză.
Uneori, frica vine din necunoscut.
Dar știința ne arată, din nou, că viața împreună cu un animal drag poate fi sigură dar și cu mai multă iubire.
Copilul și animalul nu ar trebui să fie doi poli opuși. Ar trebui să fie două prezențe care pot învăța una de la cealaltă și care să-și dăruiască reciproc multă iubire. Câinele aduce loialitate și ritm, pisica aduce finețe și spațiu. Iar copilul… aduce începutul.
Cu limite clare și atenție blândă, această relație poate deveni una dintre cele mai frumoase din copilărie.
Cu multe gânduri de bine,
Narcisa
Photo by Brooke Balentine on Unsplash